Laura Ciuciuc

Ghicitoare sumeriană Cultura sumeriană (în sudul Irakului din prezent) este considerată a fi leagănul civilizației. Populația s-a dezvoltat rapid, de îndată ce oamenii au început cultivarea pământului, cu 7000 - 8000 de ani în urmă, iar capacitatea de stocare a hranei  le-a permis sumerienilor să își depășească statutul de vânători - culegători și să dezvolte diverse roluri sociale. Consecință a acestei dezvoltări în toate planurile, a fost și apariția scrisului. Această ghicitoare datează din ultima etapă a istoriei culturii sumeriene când această s-a prăbușit apărând, în loc, cultura babiloniană. Iată o casă. Un orb intră în ea. Acesta iese din casă văzând. Ce este? *** Ghicitoarea Sfinxului Sfinxul, fiica lui Typhon și a Echidnei era, în mitologia greacă, un monstru cu corp de leu, cap și piept de femeie, un șarpe în loc de coadă și aripi de vultur. Legenda spune că Sfinxul îi aștepta pe călători în afara Tebei, cerându-le să răspundă la o ghicitoare pentru a le cruța viața. Întreba

Dacă nu vă-nghit pastila, Voi îmi scrijelați pupila. Dacă nu-mi despic eu bustul, Voi îmi ponegriți și gustul! Spuneți, daca îmi învăț coloana  strânsă-n ziduri precum Ana, și genunchii mei de piatră cu mirosul viu de șatră, veți catadicsi vreodată a grava că nu Eva irosește toată seva? Dar nu-mi vând eu pielea fină unora ce cred în vină. Deci, vă-njur cu gura plina! Să nu crezi că-ți fac cadou capul meu cu ochi de bou. Chiar de am picioare ciunte, chiar de am 3 ochi in frunte, n-am de gând să cred în tine! N-ai doar tu zvâcniri sangvine... Crezi că toți ce stau în ploaie N-au cuțit să te despoaie,  să te taie, să te-ndoaie, trupu-ntreg să ți-l înmoaie? Să nu crezi că-ți fac cadou Capul meu cu ochi de bou!

Fluier Mi-am ridicat pleoapele ca să-ți aud vorbele, mi-am înălțat mâinile  ca să te văd, mi-am făcut inima să tacă ca să-ți pot vorbi. Dar inima-mi se înnodase adânc în spirală: n-am mai putut auzi. Corneele au devenit mate: n-am mai putut vorbi. Mâinile mi se contopiseră în mii de crengi de degete cu degete de degete: n-am mai putut vedea! Tu plângi, să îți dau inima, Un nod la batistă. *** Ochi Mici și reci priveau în zare... Crinii din zăpezi căprui jucau dragostea-n văpaie, Foc și soare - depărtare; Raze negre de lumină în vâltoarea colorată Se roteau în focuri mari. Lacrimi palide deodată lunecă de pe cristalul De lumină-ntunecată. Bucuria galbenă sau tristețea cenușie  Se reflectă laolaltă  În doi ochi, și mici, și gri. *** Vișina A răscolit-o un strop de viață din morman; s-a înroșit într-o culoare la rangul de tiran Acum e vie, îmbujorată viu din viață aprinsă! Înconjurată de lumină, ea s-adapă  din izvor; e născută, e creată de natură   din amor.