Laura Ciuciuc

Dacă nu vă-nghit pastila, Voi îmi scrijelați pupila. Dacă nu-mi despic eu bustul, Voi îmi ponegriți și gustul! Spuneți, daca îmi învăț coloana  strânsă-n ziduri precum Ana, și genunchii mei de piatră cu mirosul viu de șatră, veți catadicsi vreodată a grava că nu Eva irosește toată seva? Dar nu-mi vând eu pielea fină unora ce cred în vină. Deci, vă-njur cu gura plina! Să nu crezi că-ți fac cadou capul meu cu ochi de bou. Chiar de am picioare ciunte, chiar de am 3 ochi in frunte, n-am de gând să cred în tine! N-ai doar tu zvâcniri sangvine... Crezi că toți ce stau în ploaie N-au cuțit să te despoaie,  să te taie, să te-ndoaie, trupu-ntreg să ți-l înmoaie? Să nu crezi că-ți fac cadou Capul meu cu ochi de bou!

Fluier Mi-am ridicat pleoapele ca să-ți aud vorbele, mi-am înălțat mâinile  ca să te văd, mi-am făcut inima să tacă ca să-ți pot vorbi. Dar inima-mi se înnodase adânc în spirală: n-am mai putut auzi. Corneele au devenit mate: n-am mai putut vorbi. Mâinile mi se contopiseră în mii de crengi de degete cu degete de degete: n-am mai putut vedea! Tu plângi, să îți dau inima, Un nod la batistă. *** Ochi Mici și reci priveau în zare... Crinii din zăpezi căprui jucau dragostea-n văpaie, Foc și soare - depărtare; Raze negre de lumină în vâltoarea colorată Se roteau în focuri mari. Lacrimi palide deodată lunecă de pe cristalul De lumină-ntunecată. Bucuria galbenă sau tristețea cenușie  Se reflectă laolaltă  În doi ochi, și mici, și gri. *** Vișina A răscolit-o un strop de viață din morman; s-a înroșit într-o culoare la rangul de tiran Acum e vie, îmbujorată viu din viață aprinsă! Înconjurată de lumină, ea s-adapă  din izvor; e născută, e creată de natură   din amor.